ASIMIL'A, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanţă materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. si tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau naţional prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă fiinţă, cu alt obiect, cu alt fenoment. 4. Tranz. A-si însusi cunostinţe, idei etc. 5. Tranz. si refl. (Fon.) A (se) transforma sub influenţa altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricaţie produse noi, o tehnologie nouă etc. - Din fr. assimiler, lat. assimilare.
Sursă : DEX'98 (29897)  - cata

ASIMIL'A vb. a dobândi, a-si însusi, a învăţa. (A ~ noi cunostinţe.)
Sursă : Sinonime (172618)  - siveco

asimil'a vb., ind. prez. 1 sg. asimil'ez, 3 sg. si pl. asimile'ază
Sursă : DOR (224411)  - siveco

A SE ASIMIL//'A mă ~'ez intranz. 1) (despre grupuri naţionale sau sociale) A se integra în alt grup naţional sau social, pierzând trăsăturile proprii. 2) (despre sunet) A deveni asemănător cu altul, modificându-si proprietăţile fonetice. /<fr. assimiler, lat. assimilare
Sursă : NODEX (323889)  - siveco

A ASIMIL//'A ~'ez tranz. 1) (substanţe nutritive) A transforma în materie proprie. 2) (cunostinţe) A dobândi prin învăţătură; a însusi. 3) (produse, tehnologii noi etc.) A introduce în procesul de fabricaţie. 5) A face să se asimileze. /<fr. assimiler, lat. assimilare
Sursă : NODEX (323888)  - siveco